Publicat pe

Reviziure parmacologica și fitochimica a proprietăților Zingiber officinale Roscoe (Zingiberaceae)

– by Gaurav Kumar et al. (2011)

Introducere

Plantele și ierburile au fost folosite  surse de tratament și componente terapeutice încă din cele mai vechi timpuri. Plantele medicinale au jucat un rol important în sistemele de îngrijiri medicale,  și în piețele internaționale de produse și medicamente din plante. Valoarea medicinală a acestor plante se află în compușii chimici conținuțicare produc o activitate fiziologică certă asupra corpului uman.

Cele mai importante substanțe bioactive conținute în plante sunt alkalozii, taninii, flavonoidele și compușii fenolici. Z. officinale (Zingiberaceae) este o plantă importantă, cu multe valori nutriționale și etnomedicinale, utilizată în mod extensiv în întreagă lume  și condiment, aromă sau remediu medical.În mod tradițional, Z. officinale este folosită în tradițiile medicale Ayurveda, Siddha, Chinese, Arabian, Africans, Caribbean și în multe alte sisteme medicale și are ca scop vindecarea mai multor simptome și boli cum ar figreațăvărsăturile, astmul, tuseainflamatia, dispepsia, pierderea apetitului, constipația, indigestia și durerea.

În ultimele câteva decade, Z. officinale este extensiv studiată pentru proprietățile sale medicinale prin tehnici avansate și mulți compuși bioactivi au fost izolați din diferite parți ale plantei și analizați din punct de vedere farmacologic. Plantă are proprietăți antimicorbiene, anticanceroase, hepatoprotectoare, antiparazitare, antioxidante, analgezice, antiinflamatorii și imunomodulatoare.  Prezența lucrare este focusată pe o schița generală a morfologiei, distribuției, fitochimiei și proprietăților medicinale ale Z. officinale și pe perspectivele sale viitoare pentru evaluare științifică de dezvoltare a compusilor terapeutici eficienți.

Pentru a citi intreg studiul, click here.

Publicat pe

Raport de evaluare a Zingiber officinale Roscoe, rizom

– realizat de către Agenția Europeană pentru Medicamente (2012)

Introducere

Ghimbirul (Zingiberis rhizoma) este format din rizomul întreg sau tăiat de Zingiber officinale Roscoe (Zingiberaceae), cu dopul îndepărtat, fie complet, fie numai de pe suprafețele largi și plate [Farmacopeea Europeană 2011].

Plantele de ghimbir au fost extrem de populare, pentru gătit ca condiment și pentru a trata o serie de afecțiuni, în toată Asia, în special în India și China, de peste 5000 de ani. Specia Zingiber officinale provine din Asia de Sud-Est. Nu se cunoaște să apară sălbatic [Teuscher 2006; Langner şi colab. 1998; Germer şi colab. 1997].

Este o plantă perenă, de până la 1,5 metri înălțime, cu flori asimetrice. Datorită perioadei lungi de reproducere pe diferite continente, s-au dezvoltat diferite tipuri de specii. Substanța vegetală ghimbir, care respectă monografia Farmacopeei Europene, provine din tipul West Indian (Jamaica-ghimbir) cu dopul îndepărtat sau din tipurile indiene (Bengal-ghimbir, Cochin-ghimbir) curățate numai pe părțile aplatizate.

Constituenți: Ulei volatil 1-4% (minim 15 ml/kg ulei esential (medicament anhidru) conform Ph. Eur.). Sunt identificați peste 100 de compuși, majoritatea terpenoide în principal sesquiterpenoide (α-zingiberenă, β-sesquiphellandrene, β-bisabolen, α-farnesen, ar-curcumen (zingiberol) și cantități mai mici de monoterpenoide (camphene, β-fellandrene, cinele, β-fellandrene). geraniol, curcumen, citral, terpineol, borneol) Compoziția uleiului depinde de originea materialului [Afzal și colab. 2001; Ahmad și colab. 2008; Ali și colab. 2008; Chen & Ho 1988; Connell 1970; Erler et al., 1988; Lawrence 1984].

Componentele care dau gustul iute și întepator, gingerolii (4-7,5%) sunt o serie omoloagă de fenoli. Principalul dintre acestea este 6-gingerolul. Gingerolii cu alte lungimi de lanț, de exemplu, 8-gingerol și 10-gingerol, sunt prezenți în cantități mai mici. În timpul uscării și depozitării, gingerolii sunt parțial deshidratați la shogaolii corespunzători care pot suferi o reducere suplimentară pentru a forma paradoli, prezenți și în ghimbirul depozitat [Afzal și colab. 2001; Bradley 1992; Connell 1970; Farthing & O’Neill 1990; Jolad și colab. 2005; Kim şi colab. 2008; Steinegger & Stucki 1982].

Alți constituenți sunt amidonul, până la 50%, lipidele 6-8%, proteinele și compușii anorganici [Awang 1992; ESCOP 2009]. Cerințele Farmacopeei SUA pentru ghimbir sunt: ​​gingeroli și gingerdione nu mai puțin de 0,8%, ulei volatil nu mai puțin de 1,8 ml la 100 g, amidon nu mai puțin de 42% și shogaoli nu mai mult de 0,18% [Bradley 1992; USP 2009].

Pentru studiul complet, click here.